O posibila participare a Republicii Moldova la ISAF?
Un lucru ciudat se intimpla in mintea omului, de multe ori el nu face deosebire intre pericolele evidente si cele ascunse.
Astazi, nu se pune problema participarii militarilor moldoveni la operatiunea din Afganistan, insa, cu siguranta, spre aceasta si merg toate lucrurile, cind conducerea politica, majoritatea deputatilor din Parlamet vor aproba particparea. Chiar daca nu a fost luata hotarirea de a participa, in societatea moldava a si aparut discutii in contradictoriu, pro sau contra ISAF. Toti pun o singura intrebare: vor muri iar tinerii, cu putina experienta in lupte si fara a cunoaste realitatile teatrului de lupta afgan? Unde mai pui ca si la generatia mai in virsta ii este vie amintirea cind soldatii se intorceau acasa schiloditi sau in cosciuge inchise „lotul 300”. Aceste amintiri vii inca mai aduc frica pentru bietii oameni de la sate si de la orase.
Cu trecerea timpului, multe s-au schimbat, tehnica militara a evoluat, in special acea americana, SUA fiind sponsorul si figurantul forte al ISAF si spre deosebire de URSS, care lupta singura si fara acordul ONU, astazi in Afganistan activeaza o intreaga coalitie de natiuni libere. Plus la acesta, de regula, in operatiuni de talia ISAF-ului, doresc sa plece ofiteri, subofiteri si sergenti care poseda o vasta experienta militara si studii de profil obtinute in tara si peste hotare. Dorinta de a participa la asemenea misiuni este sustinuta si de faptul ca, de regula, Statele Unite ale Americii, platesc bani buni, care prezinta un aport substantial la bugetele familiilor lor, totodata, nu doar „banii de scut” sint o mare bucurie pentru militar, dar si participarea, pentru un militar bine format este o experienta unica. Deci cu siguranta, tinerii soldati nici nu vor fi in contingente, ele vor fi ocupate doar de profesionisti.
Pericolul participarii, cit nu ar parea de paradoxal, se ascunde nu pentru cei ce participa la operatiune (pentru militari), ci pentru cei de acasa (civili), adica pentru populatia tarilor care trimit forte la ISAF. Nu trebuie de uitat ca, spre deosebire de Iraq, care a fost o tara sub dictatul lui Saddam Hussein, un stat laic, atunci Afganistanul a fost un stat clerical, mai intii unul mojahedin, iar mai apoi taliban. Legaturile dintre miscarea Taliban si reteaua internationala Al-Qaeda sint impletite de decenii si logic ca fiecare stat participant la ISAF, este privit ca o tara ghiaura, de necredinciosi, care a declarat razboi musulmanilor. De regula Al-Qaeda isi indreapta privirile nu doar spre „Marii Satani ai Lumii”: SUA, F. Rusa, Israel, ci si spre tarile care contribuie cu forte la operatiunile sub egida acestor state Astfel, oricare stat participant poate ajunge cu siguranta tinta unor atacuri teroriste.
Bucataria tarorismului a evoluat, spre deosebire de bombisti din epoca contemporana, care tinteau doar capetele incoronate si marii demnitari, astazi, teroristii ataca populatia locala, oamenii simpli. In primul rind, calculul unui asemenea razboi este simplu: un singur luptator sinucigas poate ucide zeci, sute si miii de oameni, ceea ce aduce pierderi foarte mari inamicului, in al doile rind, tintele sint accesibile. De ce sa te chinui sa distrugi o persoana din esalonul superior de comanda, foarte bine aparata,cind in jur este multa lume neajutorata si vulnerabila la atacuri. In al treilea rind, materialelele explozibile pot fi confectionate usor, de la silitra si nitrati pentru bomba, obiecte metalice pentru daune colaterale, pina la ceasuri electronice si telefoane mobile in rol de declansator, iar “materialul didactic”, adica instructiunile de fabricare sint publicate pe site-uri anarhiste, sau pot fi transmise prin e-mail cu titlu ca “felicitare iubitei”. In al patrulea rind, nu se poate prognoza unde va fi urmatorul atac, poate fi casa, transport public, edificii, obiecte industriale, ceea ce la face greu de aparat. Simultan sa le apere nu poate nici un stat. Al cincilea element, sau cireasa de pe torta, o acorda teroristilor presa comerciala, vesnic in goana dupa raiting, care face ca ecoul tragediilor sa fie si mai mare, si mai infricoasator pentru populatie. Cu aceste cinci asuri in mineca, teroristii nu vor ezita sa atace.
Atacurile teroriste, intotdeauna insemna tragedie, moarte, frica, incertitudine, apatie. Politicenii, in majoritatea lor, nu folosesc transportul public si poate ca uneori le mai scapa faptul ca priemle jertfe vor fi nu in Afganistan, ci in tara de unde a fost trimis un contingent, victimele fiind nu militari in teatrul de operatii, ci oameni civili, neinarmati, care doresc ca viata lor sa fie lunga si imbelsugata.
Militarilor le revine misiunea de a fi cei mai pasnici in societate, ei cunosc ororile razboaielor, ei trebuie sa indice politicienilor asupra inadmisibilitatii de a participa in misiuni cu risc mare pentru securitatea statului si a cetatenilor ei. Mai este un moment, in majoritatea statelor care au trimis forte in ISAF, guvernarile care au decis trimiterea militarlor, au cazut, deoarece la alte alegeri, cetatenii nu le-au mai acordat increderea si un nou mandat.
Se stie ca „banii de scut” acordati de americani sint mari, insa pentru acesti bani, cit de mari nu ar fi, merita oare de a risca vietile oamenilor. Banii se mai pot gasi, o viata de om nu poate fi reinviata cu toti banii existenti in lume.
PhD Ekrem Meta
